As vrea sa stiu ce gandesti cand vorbesti cu mine, ce simti cand ma vezi, daca ai vreun regret pentru consecintele faptelor tale, daca esti sincer cand spui “imi pare rau” si de ce simtiti voi, baietii, nevoia de a va rani jumatatea? Poate ca faceti asta pentru ca va e frica sa nu v-o i-a inainte vreo fata, pentru ca … deh! suntem imprevizibile, ce pot sa zic?! Eu, una, nu stiam cate trebuie sa suport din partea ta, dar acum stiu ca nu se merita. Am avut acum ceva timp sentimentul ala ca relatia asta nu duce nicaieri, ca noi niciodata nu inaintam, o luam doar in stanga sau dreapta pe carari diferite, ca relatia asta e in zadar. Nu ma mai simt apreciata pentru ca in ultimul timp nu am mai fost „noi”.
Si sa stii ca daca as putea sa-ti citesc gandurile nu te-as juca pe degete sigur?. Hmm… sau poate doar putin. Nu ii zice razbunare… sa spunem doar ca as vrea sa vad cum reactionezi in anumite situatii… mai extreme. Ramane intre noi, dar nu m-as satura de asta.
O dau dintr-una intr-alta, dar ati observat ca femeile devin diabolice atunci cand se umple paharul? Ei bine… chiar daca nu toate, cele care o fac sunt destule. Si incep sa-i pandeasca casa, sa investigheze cu cine mai umbla el, ce face la fiecare 10 minute, cate telefoane da pe zi si, mai important, cui, daca pleaca cu masina sau transpotul in comun, ce culoare au sosetele lui etc. Bine… asta nu. Pasul urmator este sa se intereseze de noua lui iubita si sa o transforme in victima. Am sarit pasul in care fata se crizeaza, dar asta e prea evident. Asa… si apoi incearca prin toate mijloacele posibile sa puna bete-n roate relatiei. Daca ii iese sau nu … depinde. Atunci cand nu ii iese fata spune ca nu a vrut ea sa se straduiasca prea mult si ca daca ar fi incercat mai mult ar fi fost totul asa cum vroia. Asta face parte oricum din felul nostru de a fi si nu cred ca o sa ne lecuim vreodata.
Suntem adorabile si asa!
Sunt doar in trecere... 