Prea usor…

„Cand esti bun esti luat de prost!”. Vorba asta mi se potriveste perfect acum. Stiai foarte bine ca orice vorba din partea ta m-ar fi ranit, nu ca asta s-ar intampla fata de oricine , dar fata de tine?! Conteaza… pentru ca tu contezi pentru mine. Stii ca mai avem certuri, dar nu arunci asa cu vorbe. Asta nu se face! Imi reprosezi acum ca nu sunt alaturi de tine si ca nu te sprijin, dar nu mai tii minte cand am fost? Si tu mi-ai fost si ti-am multumit… de nenumarate ori. Dar nu am facut-o ca mai apoi sa-ti spun ca nu esti langa mine cand am nevoie , asa cum ai facut tu acum. Imi vorbesti de adevarata fata „a oamenilor”, cand de fapt te referi la mine. Nu ma regasesc in asta, doar asa cum iti arat- sunt, dar ma doare sa aflu ca asta crezi de fapt.

Si de la capat…

Poate ar trebui sa te gandesti de doua ori cui ar trebui sa spui vorbele astea de fapt si sa ii compari pe altii cu mine. Sa vedem ce iese.

Nu ma asteptam, oricum…

Nu-i posibil, da’ tot vreau! + Umflare in pene.

As vrea sa stiu ce gandesti cand vorbesti cu mine, ce simti cand ma vezi, daca ai vreun regret pentru consecintele faptelor tale, daca esti sincer cand spui “imi pare rau” si de ce simtiti voi, baietii, nevoia de a  va rani jumatatea? Poate ca faceti asta pentru ca va e frica sa nu v-o i-a inainte vreo fata, pentru ca … deh! suntem imprevizibile, ce pot sa zic?! Eu, una, nu stiam cate trebuie sa suport din partea ta, dar acum stiu ca nu se merita. Am avut acum ceva timp sentimentul ala ca relatia asta nu duce nicaieri, ca noi niciodata nu inaintam, o luam doar in stanga sau dreapta pe carari diferite, ca relatia asta e in zadar. Nu ma mai simt apreciata pentru ca in ultimul timp nu am mai fost „noi”.

Si sa stii ca daca as putea sa-ti citesc gandurile nu te-as juca pe degete sigur?. Hmm… sau poate doar putin. Nu ii zice razbunare… sa spunem doar ca as vrea sa vad cum reactionezi in anumite situatii… mai extreme. Ramane intre noi, dar nu m-as satura de asta.

O dau dintr-una intr-alta, dar ati observat ca femeile devin diabolice atunci cand se umple paharul? Ei bine… chiar daca nu toate, cele care o fac sunt destule. Si incep sa-i pandeasca casa, sa investigheze cu cine mai umbla el, ce face la fiecare 10 minute, cate telefoane da pe zi si, mai important, cui, daca pleaca cu masina sau transpotul in comun, ce culoare au sosetele lui etc. Bine… asta nu. Pasul urmator este sa se intereseze de noua lui iubita si sa o transforme in victima. Am sarit pasul in care fata se crizeaza, dar asta e prea evident. Asa… si apoi incearca prin toate mijloacele posibile sa puna bete-n roate relatiei. Daca ii iese sau nu … depinde. Atunci cand nu ii iese fata spune ca nu a vrut ea sa se straduiasca prea mult si ca daca ar fi incercat mai mult ar fi fost totul asa cum vroia. Asta face parte  oricum din felul nostru de a fi si nu cred ca o sa ne lecuim vreodata.

Suntem adorabile si asa!

Indragosti-m-as uniform!

Stii ce ma mai deranjeaza la tine? Ca spui ceva si nu te tii de promisiune. Numai eu stiu de cate ori te-am asteptat cand mi-ai spus ca o sa vii, de cate ori am plans cand tu imi spusesei ca o sa fie bine, cate sperante am adunat cand mi-ai spus ca pot sa le am.

Nu pot sa mai am incredere in tine. Si stii ce? Nici daca ai putea sa indeplinesti toate promisiunile astea nu te-as mai crede. Bai! Eu te iubesc, dar nu pot sa o iau de la capat. Vreau, dar nu pot. Esti ca o bluza lunga cu buline. Si eu iubesc decat bulinele. Si nu imi place tot la tine… imi plac doar parti din tine. Si sunt satula sa ma mai mint si eu ca poate chiar o sa fie bine. Simt pentru prima oara ca fac un lucru rau, dar pana acum am stiut ca fac bine si nu a iesit cum am vrut. Pentru ca m-ai lasat sa lupt pentru relatia asta … singura.

Si stiu ca nu ar trebui sa vorbesc eu despre promisiuni, ca i-am promis si eu inimii mele ca nu o las sa se indragosteasca si am mintit si acum nu ma mai asculta. Am intotdeauna o lupta inauntrul meu. Stiu ca e un cliseu, dar chiar as vrea sa ma trezezc intr-o dimineata fara nicio grija, fara tine in gand si poate daca imi promit asta o sa reusesc. Dar tu nu stii toate astea.

Mi-e mila de tine. Nu vrei sa vezi nici in stanga nici in dreapta, iei tot ce ti se ofera si ai ajuns sa te tina o muiere sub papuc. Unde-i demnitatea ta? … Te mai gandesti la mine? Anunta-ma cand esti in stare sa-mi demonstrezi ce vrei de la viata.

P.S.: Ai observat ca iti gasesc numai defecte? Cred ca e de la suparare…